Mănușa se alege după riscul postului, nu după aspect. Întâi se scrie ce poate păți mâna acolo: se taie, se arde, intră în contact cu o chimicală, atinge un conductor sub tensiune? Apoi se caută norma care acoperă riscul și se citește marcajul de pe mănușă. Fiecare risc de mai jos are norma lui, iar o mănușă bună pentru unul poate fi inutilă pentru altul.
Toate mănușile de protecție respectă cerințele generale din EN ISO 21420 (mărime, confort, inocuitate). Restul marcajelor spun împotriva a ce protejează.
Risc mecanic: EN 388
Pentru construcții, logistică, montaj și manipulare de materiale. Sub pictograma cu ciocan sunt patru cifre și una sau două litere:
- prima cifră, de la 0 la 4: rezistența la abraziune;
- a doua, de la 0 la 5: rezistența la tăiere prin testul cu lamă rotativă (X dacă testul nu se aplică materialului);
- a treia, de la 0 la 4: rezistența la sfâșiere;
- a patra, de la 0 la 4: rezistența la perforare;
- litera de la A la F: rezistența la tăiere după EN ISO 13997, testul care contează la materialele rezistente la tăiere;
- P, dacă apare: protecție la impact pe dosul mâinii.
Cu cât cifra e mai mare, cu atât protecția e mai bună. Detalii în ghidul de mănuși pentru risc mecanic.

Tăiere: litera din EN 388
La tablă, sticlă, lame și cuțite se citește litera, nu a doua cifră: cu cât litera e mai departe în alfabet, cu atât mănușa rezistă mai bine la tăiere. Vezi mănușile pentru tăiere și ghidul lor.

Chimicale și microorganisme: EN ISO 374
Pentru curățenie industrială, laboratoare, vopsitorii și lucrul cu solvenți. EN ISO 374-1 împarte mănușile în trei tipuri, după câte chimicale de test rezistă și cât timp:
- tip A: cel puțin 6 chimicale, fiecare cel puțin 30 de minute;
- tip B: cel puțin 3 chimicale, fiecare cel puțin 30 de minute;
- tip C: cel puțin o chimicală, cel puțin 10 minute.
Literele de sub pictogramă arată chimicalele încercate. Mănușa se alege după substanța reală de la post, nu după tip. EN ISO 374-5 arată protecția față de bacterii și ciuperci, iar mențiunea VIRUS apare doar dacă mănușa a fost încercată și față de virusuri. Vezi mănușile pentru protecție chimică și biologică și ghidul lor.

Căldură și foc: EN 407
Pentru cuptoare, turnătorii și lucru lângă flacără. Cele șase cifre, în ordine: comportarea la flacără, căldura de contact, căldura convectivă, căldura radiantă, stropii mici și cantitățile mari de metal topit. Pentru tăvi și piese fierbinți contează a doua cifră. Vezi mănușile pentru căldură și ghidul lor.
Sudură: EN 12477
Tipul A protejează mai mult și lasă mai puțină îndemânare, pentru sudura cu electrod și MIG/MAG. Tipul B e mai subțire și păstrează simțul tactil, pentru sudura TIG. Vezi mănușile pentru sudură și ghidul lor.

Frig: EN 511
Pentru lucrul afară iarna, depozite frigorifice și manipularea de piese reci. Cele trei cifre: frigul convectiv, frigul de contact și impermeabilitatea (0 sau 1). Unde mâna se udă, a treia cifră trebuie să fie 1. Vezi mănușile pentru frig și ghidul lor.

Electricitate: două lucruri diferite
Mănușile ESD, conform EN 16350, descarcă electricitatea statică, ca să nu se strice componentele electronice. Mănușile electroizolante, conform EN 60903, izolează mâna de un conductor sub tensiune. Ele se împart în clase de la 00 la 4, după tensiunea la care se lucrează. Primele nu protejează de electrocutare, iar celelalte nu sunt pentru linia de electronice. Vezi mănușile ESD, mănușile electroizolante și ghidul lor.

Vibrații: EN ISO 10819
Pentru ciocane rotopercutoare, polizoare și alte scule care vibrează mult timp. Mănușa reduce vibrațiile transmise palmei, dar nu le elimină, deci nu înlocuiește pauzele. Vezi mănușile anti-vibrații și ghidul lor.
Riscuri minime și unică folosință
Pentru manipulări ușoare, curățenie fără chimicale agresive și lucru în care mâna trebuie doar ferită de murdărie, ajung mănușile pentru riscuri minime. Pentru igienă și operații scurte, din nitril, latex sau vinil, există ghidul mănușilor de unică folosință.
Unde se greșește cel mai des
- un singur model pentru toată echipa, deși posturile au riscuri diferite;
- riscuri combinate, ca tăierea și chimicalele la aceeași operație, acoperite pe jumătate;
- mărimea greșită: o mănușă prea mare se agață, una prea mică se rupe și obosește mâna;
- mănuși ESD sau antistatice folosite la lucrări electrice.
Pentru echipe mari, consultanții Tresa pot propune modelele după fișa postului și evaluarea de risc.