Mare parte dintre accidentele de muncă sunt cauzate de neatenție, condițiile improprii de lucru sau lipsa echipamentelor de protecție. Alegerea echipamentului de protecție adecvat trebuie făcută cu atenție, după estimarea riscurilor de accidentare și nevoile specifice activității prestate. Deși o pereche de încălțăminte de protecție poate fi dotată cu bombeu și lamelă antiperforație, aceasta nu garantează neapărat protecția într-un mediu de lucru cu expunere la temperaturi înalte, spre exemplu. De asemenea, o pereche de bocanci de protecție cu talpa antistatică nu ar fi potrivită pentru electricieni.

În acest articol am enumerat atributele generale ale încălțămintei de protecție. Printre acestea, cele mai des întâlnite sunt rezistența la impact, perforare, protecția antistatică, la temperaturi scăzute, și altele.

Talpa este una dintre cele mai importante elemente ale încălțămintei de protecție. Aceasta poate fi realizată din cauciuc nitrilic, poliuretan sau alte materiale cauciucate rezistente. Atât materialul din care este turnată talpa, cât și modelul tălpii contribuie la rezistența acesteia în timp. Pe lângă rezistența la abraziune, aderența este de asemenea esențială pentru protecția utilizatorului.

Proprietățile antiderapante fac parte dintre atributele esențiale ale încălțămintei de protecție, fiind acoperite de standardul EN ISO 13287:2012. Acest standard european specifică o metodă de testare pentru rezistența la alunecare a încălțămintei de protecție. Standardul EN ISO 13287:2012 nu se aplică pentru încălțămintea cu talpă specială cu crampoane, ținte, etc.

Articolul de încălțăminte ce urmează a fi testat este plasat pe o suprafață plană, supus unei forțe de apăsare standard, și deplasat în plan orizontal. Se măsoară forța de frecare și se calculează coeficientul dinamic de frecare, atât pentru alunecarea cu călcâiul înainte, cât și pentru alunecarea cu toată talpa.

Dacă talpa trece testul pe suprafață de gresie (SRA) și pe suprafață din oțel (SRB), articolul de încălțăminte este marcat SRC.