Mănușile din industria alimentară au două roluri: protejează mâna lucrătorului și protejează alimentul de mâna lucrătorului. De aceea se aleg după două întrebări. Ce atinge mănușa? Și ce riscă mâna la postul acela?
Mai jos sunt cele mai folosite tipuri, întâi cele de unică folosință, apoi cele reutilizabile, alese după riscul postului. Despre motivele pentru care se poartă mănuși în bucătărie și pe linia de producție am scris în articolul anterior.
1. Polietilenă
Mănușile din polietilenă sunt cele mai simple: subțiri, cu croială largă, pentru operații scurte, ca porționatul sau servitul. Nu rezistă la căldură și se rup ușor, deci se schimbă des.
2. Latex
Latexul e elastic, confortabil și păstrează bine simțul tactil. În industria alimentară se folosesc variantele nepudrate, ca pudra să nu ajungă pe alimente sau pe suprafețele de lucru. Latexul rezistă slab la solvenți și la alcool, iar unele persoane sunt alergice la el.
3. Vinil (PVC)
Vinilul e alternativa la latex pentru cine e alergic. E mai puțin elastic și rezistă mai slab la întindere și uzură, deci e potrivit pentru operații scurte, cu schimbare frecventă.
4. Nitril
Nitrilul e mai puțin elastic decât latexul, dar rezistă mai bine la perforare, la abraziune și la grăsimi. Nu conține latex, deci nu pune problema alergiei, și se poartă mai mult timp fără să se rupă. E alegerea obișnuită pentru carne, pește și preparate cu ulei.
5. Mănuși reutilizabile, alese după riscul postului
Unde mâna riscă mai mult decât o atingere, mănușa de unică folosință nu ajunge:
- la tranșat și dezosat: mănuși rezistente la tăiere, iar la lucrul cu cuțitul de mână, pe mâna care ține carnea, mănuși din zale conform EN 1082 (cum se folosesc);
- în camere frigorifice și depozite de congelate: mănuși pentru frig, conform EN 511;
- la cuptoare și tăvi fierbinți: mănuși pentru căldură, conform EN 407;
- la spălare și dezinfectare cu detergenți: mănuși pentru chimicale, conform EN ISO 374, de obicei din nitril cu manșetă lungă.
Cum recunoști o mănușă bună pentru contactul cu alimentele
Mănușa care atinge alimentul trebuie să fie un material permis pentru contactul cu alimentele, după Regulamentul (CE) nr. 1935/2004. Pe cutie se recunoaște după pictograma cu pahar și furculiță. Marcajul EN ISO 374-5 spune altceva: că mănușa protejează mâna împotriva microorganismelor. Cele două nu se înlocuiesc. Pe linie se caută primul, iar la curățenie contează și al doilea.
Pentru volumele unei bucătării sau ale unei linii de producție, consultanții Tresa pot propune tipul și mărimile după fiecare post.
